Se poate spune si asa ... De o saptamana incoace fac km aceleasi lucruri: somn, scoala, masa, scurte plimbari, scoala s.a.s.m.d. Cu alte cuvinte scoala are un loc privilegiat, dar e cv d moment si lucrurile sa se schimbe in bine! Altcv ma framanta pe mine de ceva timp si anume prietenii, chestia aia care e un cerc de apropiatzi, trasat deseori cu compasul. Totul depinde de unghiul din care privesti situatia, drepata prelungita la infinit, pe care se gasesc segmentele vietzii tale. Un cerc perfect nu se traseaza cu mana libera, ai nevoie de un sprijin si de putzine cunostinte. Un cerc de prieteni nu se traseaza cu compasul, ai nevoie de incredere si de putina dragoste. Sunt lucruri esentziale care cel putin ar trebuii sa existe. Neexistentza duce la intristarea spiritului, sau cum o numesc majoritatea tinerilor "criza existentziala". De ceva timp, chiar si azi, campul meu vizual a fost bruiat de aparitzia unor oameni care par a fi facuti din fericire. Oameni care radiaza, fara a avea un motiv clar. Daca ii analizezi poti sa spui cu mana pe inima ca duc o viata fericita. Dar totusi ce ii face asa fericiti?! De multe ori am vazut oameni care rad la bancuri proaste, dar asta nu iti aduce un motiv puternic incat sa fii fericit, ci doar o scurta bucurie, care va tine cateva minute, probabil si chiar pt cel mai bun banc din lume. Acesti oameni ma deconecteaza de la gandurile mele si ma fac sa meditez la ce motiv au sa fie fericiti. Cand mergi pe strada nu poti decat sa iti imaginezi prin ce trec oamenii pe langa care treci. Inteleg ca unii sunt fericiti pentru ca li s-a nascut un copil/nepot, pentru ca au castigat la loto, pentru ca si-au luat masina/casa/tv/radio/iubita nou(a). Dar daca analizezi totul iti dai seama ca marea lor majoritate nu se pot incadra in niciuna dintre categoriile astea. Unii sunt prea tineri pentru copii/nepoti, in saptamana aia nu s-a castigat la loto, daca aveau masina noua mergeau cu ea, discutiile "aprinse" cu persoana de langa indica o "iubire" veche. Totul e impotriva lor, si totusi sunt fericiti. O vedeta autoctona spunea ca "In ziua de azi, e lucru mare sa te poti bucura de lucrurile mici din viata ta". Realy? Mie asta mi se pare lipsa de viziune, de idealuri. Cum poti sa fi fericit atat timp cat nu ti-ai atins tintele? Cum poti sa te opresti si sa te bucuri pentru fiecare treapta pe care o urci cand mai e mult de urcat pana la capatul scarii? Asta nu imi spune decat ca tipa nu are nici o tinta pe care sa o atinga, totul e inchis in mica ei lume de lucruri mici si fericite. Nu o sa pot sa inteleg niciodata cum poate fi cineva cu adevarat fericit pentru un lucru marunt. Lucrurile marunte nici nu te ridica nici nu te coboara. Nu au nici o putere, sunt doar niste bucatele de minciuni frumoase, doar niste mici bucurii artificiale!
